ganduri - cuvinte - durere - durere - durere - durere. suflet oribil. in suflet oribil

Am obosit! 
chiar m-am saturat de toate, vreau sa fie bine, sa ma simt si eu implinita, sa zambesc fara sa ma gandesc la griji...nu-mi ajunge timp sa fac ce vreau, sa meditez, nu-mi ajunge timp nici pentru mine...le simt pe toate in capul si nu mai stiu cum sa le dau jos.
mi-as dori sa fiu acel copil de cindva fara griji, copilul ce zambea din plin, ce credea ca viata e o minune, un dar pentru ca e un copil cuminte si a ascultat de mama. 
s-a ascuns copilul cela in intuneric si poate tremura acolo de frica, caci viata asta nu mai e o  minune, nici o pacoste nu e...viata e un iad ce ne distruge, unde sa mai vezi frumosul in rau?
am obosit sa mai fiu robot si sa fac ceea ce mi se spune, am obosit sa si dau indicatii...
de mi s-ar oferi libertate acum, macar pentru un minut, sa fac ce vreau.....m-as sinucide!
nu-mi e frica...nu mi-a fost niciodata....doar dincolo nu stiu ce e,si chiar sa ajung acolo nu-mi voi da seama..
m-as sinucide cu o pofta de moarte, fara sa-mi pese de cei din jurul meu...
de ce mi-ar pasa de ei, daca lor nu le pasa de mine, ei sunt o farsa, o minciuna...m-am saturat sa fiu mintita inconstient de cei ce o fac...
de-as avea putere, as pune punct acum

E atat de mult soare afara si e atat de frumos, dar este o zi urata pentru mine. Si urata de tot! E ora 16 si nu am pronuntat nici zece cuvinte de atata tristete si oribilitate aruncata peste sufletul meu de dimineata, ba nu, de cu seara inca... Si acele zece cuvinte le-am spus la supermarket si atat... Deja ardeam, nu stiam cu ce sa ma ocup, toate le doream si de toate ma refuzam, chef de nimic, nimic si iarasi nimic... sa mai scriu o poezie? sa mai compun un cantec? Sa mai fotografiez ceva? Sau poate sa mai desen un chip omenesc? O da, nu imi arde de nimica; unica ce as dori dar nu o pot face, e sa ma catar pe pereti si sa strig de nervi si turbare...

Alaturi de tine, ma simt altfel, macar am clipe de bucurie si fericire, dar ele nu sunt atat de multe cum mi-as dori/ne dorim... dar si cand ne vedem, e bine, e frumos, acasa vin si gata, iarasi se repeta: trist, uneori si oribil de la trairea mea.

E atat de mult soare afara si e atat de frumos, dar este o zi urata pentru mine.

nici vântul nu mai vuie pe aicea...

Tristețea va pleca brodată -

Cu ea n-avem acelaș drum,

Zâmbește Tu, ca prima dată

Să facem triste gânduri scrum.

De-ar fi să am vieți tocmai două

Eu prima ție ți-aș lăsa,

Și-adoua în srtăluci de rouă

Tot pentru tine aș păstra.

Și tind să cred în soarta noastră -

Avem acelaș drum secret,

Eu o cărare pur albastră,

Tu un miracol violet!

Și tind să cred în fericire

Și chiar de margini vom vedea,

Iubirea plină de iubire

Să nu picăm ne va lăsa.

Adesea-mi vine-a ta privire

Ce-mi spune numai: sa traiești!

Și orice clipă de lovire

A inimii - să mă iubești!

Îmi place silueta-ți fină

Fălită de-un aspect modern,

Și ca o arie divină

Cu tine am să fiu etern!

P.S.

și

Am de spus  2 lucruri esențiale după ziua de ieri:
- Nu ai fost sinceră pana la capat și nu ai spus totul... așa te-am văzut!
și
- Simt cu orice celulă din mine că vreau să fim împreună și să nu ne pierdem niciodată!!!
Cred că dacă în astă pauză ne vom face de cap, vom da vântului acești doi ani  jumate în care ne cunoaștem, am iubit, iubim, și cel mai probabil (eu) voi iubi. Probabil te încântă situația că devii întrebată, mereu în atenție; că sunt eu, cel ce e nebun după tine și e gata să sufere pt tine, că pe lângă asta, cum zici tu, mai sunt și altii ce te vor și astfel poate îți pare că viața ta reușeste și are valoare... Fie are valoare, și să fie așa., eu binele mereu ți-am dorit.. Dar unde a disparut acea [She] care îmi zicea că nu vrea să devină ca prietena ei, cu conceptiile ei, vrea să iubească odată si pe totdeauna? Unde e acea persoana fină și gingașă care avea o privire atât de caldă şi topitoare încât mă simţeam caramelă topit în sânul Saharei? Da, vei zice că e doar din cauza mea schimbarea atitudinii tale față de mine... Dar totuși..

Tu [She] mă știi foarte bine, și știi cât de mult pentru mine valorează o ființă fină, gingașă și prețuitoare a divinității, cât de mult tind să am o relație unică, să fim nu ca toți ce își găsesc pe parcursul tinereții 2-4 jumătăți ca abia apoi să se gândească la ceva serios; să fim ca un exemplu...
Și ar trebui să îți dai seamă că altfel (chiar dacă mă schimb, chiar de să vrei să fim împreună) te pot privi deja cu alți ochi... Dar mai mult îmi este frică că indiferent ce ai face, ce atitudine poti avea față de mine,  iubirea mea pe care o am, își va permite a ierta orice, orice gest de-al tău, orice orice orice..și astfel mă voi simți o jucărie de pluș... o jucărie ce nu va spune niciodată NU, dragostei, pt că iubește enorm,, și va avea o inimă în răni tot parcursul vieții...
...........................................................................................................................................................
P:S:
De-ar fi cineva în locul meu acuma, cu tot ce simt eu la moment, ar striga că nici a mia parte nu s-a scris din ce e pe suflet...
Prin ultimul rând voi repeta:  Simt cu orice celulă din mine că vreau să fim împreună și să nu ne pierdem NICIODATĂ!

o poză încă din toamna anului trecut... 

in ziua ceea aveam mii de motive să o fac,

 și o vb de a ta m-a făcut să uit de ea.

Merg pe străzi cand am timp si privirea mea te cauta pe tine hoinărind de la om la om, de la suflet la suflet cu sperante, fie si 1 la 1mil, ca te poate zari intamplator.. si se va bucura enorm... dar...
Adesea serile adorm cu tine în gand, alături te văd lângă mine, încerc să îți zâbesc și încerc să redau, cum pot, zâmbirea ta perfectă aruncată către mine! Și uneori, abia abia astfel adormind.. brusc ma ridic și încep să te caut  prin întuneric.. dar căutările se absorb când conștiința abia abia adormită se trezește și îmi dau seamă că tu erai doar în privire și în gând imaginar, nu și real...
Când îmi e greu - mă încălzesc și de la așa clipe!
Dar nici o imaginație nu poate înlocui realitatea...