joi, 29 martie 2012

Merg pe străzi cand am timp si privirea mea te cauta pe tine hoinărind de la om la om, de la suflet la suflet cu sperante, fie si 1 la 1mil, ca te poate zari intamplator.. si se va bucura enorm... dar...
Adesea serile adorm cu tine în gand, alături te văd lângă mine, încerc să îți zâbesc și încerc să redau, cum pot, zâmbirea ta perfectă aruncată către mine! Și uneori, abia abia astfel adormind.. brusc ma ridic și încep să te caut  prin întuneric.. dar căutările se absorb când conștiința abia abia adormită se trezește și îmi dau seamă că tu erai doar în privire și în gând imaginar, nu și real...
Când îmi e greu - mă încălzesc și de la așa clipe!
Dar nici o imaginație nu poate înlocui realitatea...

4 comentarii:

  1. Dureros...
    Atunci cand ne este dor de persoana iubita am fi in stare sa-i scoatem din vise si sa-i imbratisam..

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte corect Lexii! Acum acest chip imaginar si zambitor e unica ce mi-a ramas pentru a putea trai. De nu erau acestea, nu mai existam nici eu acuma.

    RăspundețiȘtergere

esti martor...