marți, 1 mai 2012

E atat de mult soare afara si e atat de frumos, dar este o zi urata pentru mine. Si urata de tot! E ora 16 si nu am pronuntat nici zece cuvinte de atata tristete si oribilitate aruncata peste sufletul meu de dimineata, ba nu, de cu seara inca... Si acele zece cuvinte le-am spus la supermarket si atat... Deja ardeam, nu stiam cu ce sa ma ocup, toate le doream si de toate ma refuzam, chef de nimic, nimic si iarasi nimic... sa mai scriu o poezie? sa mai compun un cantec? Sa mai fotografiez ceva? Sau poate sa mai desen un chip omenesc? O da, nu imi arde de nimica; unica ce as dori dar nu o pot face, e sa ma catar pe pereti si sa strig de nervi si turbare...
Alaturi de tine, ma simt altfel, macar am clipe de bucurie si fericire, dar ele nu sunt atat de multe cum mi-as dori/ne dorim... dar si cand ne vedem, e bine, e frumos, acasa vin si gata, iarasi se repeta: trist, uneori si oribil de la trairea mea.
E atat de mult soare afara si e atat de frumos, dar este o zi urata pentru mine.

3 comentarii:

  1. grav nimic, doar cat ziua era de tot neplacuta :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Trist... poate-i doar o pasa proasta. Capul sus, va fii bine.

    RăspundețiȘtergere

esti martor...