Știi.. îmi e milă de tine, că sunt așa și mă suporți...

     Îmi e atât de greu :(
     Dorința să te văd, e întratât de mare, încât antidotul care raspunde de limpezirea dorinței în limite normale nu mai este eficient... De-ar fi voia mea, te-aș vedea zilnic. Și m-aș bucura enorm de mult!
     Aș schimba viața de om ca să devin inima ta, să fiu etern în tine, să bat pentru tine, să sufăr alături de tine, să mă bucur alături de tine...  Aș schimba viața de om ca să devin  camera ta; dimineața strigând << te rog, nu pleca!>> , ziua iubind te voi aștepta, și seara în plină a ei frumusețe, cu ușa deschisă, te-aș cuprinde zâmbind!  
Dar...  cine sunt eu?  La sigur, nu un magician perfect, care și-ar îndeplini orice dorință.

      Marți vorbind la telefon, păreai atât de veselă, așa și ai apărut în fața mea; dar repede te-ai stins.. Mă tot întrebam: -sunt eu de vină? Poate sunt eu o fabrică ce produce tristețea, și tu ieșind în fața mea, strângi roada mărfii mele? Poate da și poate nu. Poate-a fost din cauza mea și poate nu. Eu nu știu... îmi e greu să te văd tristă. Îmi e greu să te văd indispusă, când un cuvânt neasociat stării tale, fie și de bine, poate să aprindă o tensiune.
      Sincer, serile când te sun, cât fug tonurile de așteptare către tine, mereu am o frică sau stres, pe motiv că te pot găsi indispusă; atunci când te simt așa, pozitivismul meu se pierde de-odata, nu mai găsesc cuvinte, nu mă mai regăsesc pe mine...
      Nu ți-am reproșat nimic și nici nu am motive să o fac.

Ai grijă de tine!

T

e 

I

u

b

e

s

c

! 

De ce AZI oamenii nu mai sunt oameni?
De ce ne mancam ca niste animale flamande de rautate?...nu avem inima!!! nimic nu a mai ramas din noi, nici acea ratiune miraculoasa cu care e (a fost!) inzestrat bietul om.
Ne mintim ...atat de murdar si de crud, incat vedem in acest glod toata frumusetea lumii.
Iubim si zambim; traim si suntem multumiti.
Totul e PERFECT!

Ce inseamna atunci iubirea?...acel  zambet sincer si inocent..acea viata frumoasa?

Hmm.."Ce intrebari?!" ar  gandi oricare din ei, insetati de placeri teribile si mârşeve.
"A iubi, ar zice el, inseamna sa zici un "te iubesc" oricareia de pe strada si peste 5 minute sa o futi langa un gard; a zambi inseamna sa te "hlizesti" in fata oricaruia- asa e prieteneste..si viata? sa-ti bei banii ce ii cistigi atit de usor in fiecare luna" - corectez! - ce ti-i da poporul, asa ca donatii, datorita postului rezervat de neamurile tale....Asta DA viata!!!

Dupa cum spune stiinta - ne-am dezvoltat din animale si ajungem sa ne purtam mai prost decit salbaticii...

Te-am visat azi noapte...
Nu mă întreba de ce sau cum...pur şi simplu te-am visat.
Nu o fac des, tu doar stii, dar când o fac..simt în mine acea mică bucurie pe care nu ţi-o pot explica, mă trezesc cu acel zâmbet inocent,de care nici nu-mi dau seama că există pe buze...e atât de fin acel moment de buimăcime dintre vis şi realitate, încât combinându-le, pentru câteva clipe îmi apari Tu  lângă mine. Nu durează mult, nici o secundă astronomică..dar păstrază puterea unor ore de extaz.
Nu vreau să trăiesc din asta, după cum ţi-am zis şi ţie, e o falsă alimentare cu noi...de aceea nu încerc să retrăiesc acele clipe...eu aştept o clipă a realităţii cu Tine, alături, ţinându-mă de mână, cuprizându-mă călduros şi sărutându-mă gingaş pe frunte...
Încep să-ţi înţeleg visele,sa-ţi înţeleg fericirea de dimineaţă şi plăcerea somnului......mă bucur că existăm şi acolo...într-o altă lume :)

Te pup dulce

Nu am timp de postari pe blog... 

dar am timp la moment sa iti scriu: Te iubesc!

(un moment de sinceritate a inimei mele)

Eu nu am să pot dormi noaptea acesta...

       Ieri m-am gandit. Și am ajuns la concluzia ca nu ma gandesc indestul. Atunci m-am gandit si mai mult! Am ajuns la alta concluzie, ca m-a gandesc mai mult dar tot indestul. Si deja atunci cand m-am gandit suficient de bine, am inteles ca: te iubesc... Nu, nu.. nu sentimentul in sine ca Te iubesc(nu e o noutate si orice celula din mine, din tine stie acest lucru) ci cuvintele Te iubesc mi-au atras atentia. Cum s-a spus de mii si mii de ori - cine zice ca iubeste si gaseste pentru aceasta cuvinte , atunci nu stie ce este dragostea, pentru ca ea nu poate fi exprimata in cuvinte. Si e asa, si nu contrazic, eu vreu doar sa imi exprim acel gand ce mi-a venit ieri: Dragostea vs. Universul. Cum crezi, asa comparare poate exista? Eu cel putin am incercat sa o fac si vezi ce mi s-a primit.

       Universul – e o totalitate de stele, galaxii si spatii la infinit. Dragostea e o totalitate de sentimente, placeri si cuvinte la infinit(in dependenta de om si relatie). Astfel eu am observat ca cuvintele dragostei pot fi comparate cu stelele universului, si le putem vorbi , le putem spune sute, mii chiar si miliarde de ori si tot nu vom putea exprima sentimentele adevarate, pentru ca nu este cum. Și cu aceste cuvinte putem tinde la infinit, putem pluti prin spatiile dragostei si spunand te iubesc, esti cea mai dulce, esti draga mea, esti dragul meu, esti..., esti..., te... te..., și tot, dupa regula generala, nu ne vom exprima niciodata pe deplin prin cuvinte. Cum si omul nu va strabate niciodata universul, si nu pentru ca nu are cum si cu ce, ci pentru ca universul nu are limita.

       Spusele mele intruchipeaza dragostea mea ce o port. La fel ea descrie o dragoste ideala, care nu poate fi exprimata prin cuvinte. O fi iubirea noastra ideala? Nu stiu... Dar stiu una: Universul dragostei noastre nu poate fi cuprins, are doar limite cu margini infipte in infinit.