Nevorbind, mi se face dor imens... dorul se scurge  peste inima mea ca mierea pe acel microfon din clipul muzical ,,Morena de Tom Boxer,,... Probabil în astă seară acest mesaj nu va ajunge la tine, dar totuși îți zic: 

Stii...in ce priveste pauza noastra, nu va fi mai rau decit este..
Am ajuns la aceasta decizie, nu pentru ca m-am saturat de tine sau ca nu te mai iubesc...ci pur si simplu tensiunea dintre noi trebuie sa scada..Stiu ca in ultimul timp am facut multe presiuni asupra ta, dar recunoaste ca te-ai dat batut in ce ma priveste ...te-ai gindit ca sunt a Ta si gata, e pentru totdeauna...e plictisitor,si relatia noastra devine o plictiseala,fa o schimbare in viata ta, caci eu deja am facut...si cred ca se vede foarte bine...sunt alta decit ceea ce eram..
Nu lua de rau ruperea noastra de moment, te vei linisti si tu, si eu am sa fac ordine in viata mea, imi voi da seama poate ce vreau cu adevarat in acest spectacol al vetii, intelege-ma ca multi factori exteriori preseaza asupra mea, nu am timp pentru mine, pe cind tu nu ai ce face cu timpul...iti vei gasi o ocupatie, un post de munca,iti vei maturiza si sufletul si inima...:)

e normal sa te saturi de dragoste???..de saruturi, imbratisari...e normal sa nu mai vrei nimic din ce ai vrut atit de intens?...

Știi.. îmi e milă de tine, că sunt așa și mă suporți...

     Îmi e atât de greu :(
     Dorința să te văd, e întratât de mare, încât antidotul care raspunde de limpezirea dorinței în limite normale nu mai este eficient... De-ar fi voia mea, te-aș vedea zilnic. Și m-aș bucura enorm de mult!
     Aș schimba viața de om ca să devin inima ta, să fiu etern în tine, să bat pentru tine, să sufăr alături de tine, să mă bucur alături de tine...  Aș schimba viața de om ca să devin  camera ta; dimineața strigând << te rog, nu pleca!>> , ziua iubind te voi aștepta, și seara în plină a ei frumusețe, cu ușa deschisă, te-aș cuprinde zâmbind!  
Dar...  cine sunt eu?  La sigur, nu un magician perfect, care și-ar îndeplini orice dorință.

      Marți vorbind la telefon, păreai atât de veselă, așa și ai apărut în fața mea; dar repede te-ai stins.. Mă tot întrebam: -sunt eu de vină? Poate sunt eu o fabrică ce produce tristețea, și tu ieșind în fața mea, strângi roada mărfii mele? Poate da și poate nu. Poate-a fost din cauza mea și poate nu. Eu nu știu... îmi e greu să te văd tristă. Îmi e greu să te văd indispusă, când un cuvânt neasociat stării tale, fie și de bine, poate să aprindă o tensiune.
      Sincer, serile când te sun, cât fug tonurile de așteptare către tine, mereu am o frică sau stres, pe motiv că te pot găsi indispusă; atunci când te simt așa, pozitivismul meu se pierde de-odata, nu mai găsesc cuvinte, nu mă mai regăsesc pe mine...
      Nu ți-am reproșat nimic și nici nu am motive să o fac.

Ai grijă de tine!

T

e 

I

u

b

e

s

c

! 

De ce AZI oamenii nu mai sunt oameni?
De ce ne mancam ca niste animale flamande de rautate?...nu avem inima!!! nimic nu a mai ramas din noi, nici acea ratiune miraculoasa cu care e (a fost!) inzestrat bietul om.
Ne mintim ...atat de murdar si de crud, incat vedem in acest glod toata frumusetea lumii.
Iubim si zambim; traim si suntem multumiti.
Totul e PERFECT!

Ce inseamna atunci iubirea?...acel  zambet sincer si inocent..acea viata frumoasa?

Hmm.."Ce intrebari?!" ar  gandi oricare din ei, insetati de placeri teribile si mârşeve.
"A iubi, ar zice el, inseamna sa zici un "te iubesc" oricareia de pe strada si peste 5 minute sa o futi langa un gard; a zambi inseamna sa te "hlizesti" in fata oricaruia- asa e prieteneste..si viata? sa-ti bei banii ce ii cistigi atit de usor in fiecare luna" - corectez! - ce ti-i da poporul, asa ca donatii, datorita postului rezervat de neamurile tale....Asta DA viata!!!

Dupa cum spune stiinta - ne-am dezvoltat din animale si ajungem sa ne purtam mai prost decit salbaticii...

Te-am visat azi noapte...
Nu mă întreba de ce sau cum...pur şi simplu te-am visat.
Nu o fac des, tu doar stii, dar când o fac..simt în mine acea mică bucurie pe care nu ţi-o pot explica, mă trezesc cu acel zâmbet inocent,de care nici nu-mi dau seama că există pe buze...e atât de fin acel moment de buimăcime dintre vis şi realitate, încât combinându-le, pentru câteva clipe îmi apari Tu  lângă mine. Nu durează mult, nici o secundă astronomică..dar păstrază puterea unor ore de extaz.
Nu vreau să trăiesc din asta, după cum ţi-am zis şi ţie, e o falsă alimentare cu noi...de aceea nu încerc să retrăiesc acele clipe...eu aştept o clipă a realităţii cu Tine, alături, ţinându-mă de mână, cuprizându-mă călduros şi sărutându-mă gingaş pe frunte...
Încep să-ţi înţeleg visele,sa-ţi înţeleg fericirea de dimineaţă şi plăcerea somnului......mă bucur că existăm şi acolo...într-o altă lume :)

Te pup dulce